„Cameristele" de Jean Genet, jucată pentru prima dată la Paris în 1947 în mijlocul unor proteste violente, expune fără milă perversiunea unei societăți conservatoare și retrograde, punând sub semnul întrebării moralitatea ca privilegiu al celor bogați și puternici.
Într-un stil deopotrivă ludic și incisiv, piesa autorului francez explorează limitele dintre dragoste și ură într-o lume nedreaptă din punct de vedere structural.
Jean Genet este un dramaturg și poet care a „spart frontiere", punând în mod constant sub semnul întrebării ideea de libertate, atât în opera sa, cât și în viața sa privată. El însuși fiind orfan, dezertor, hoț și vagabond, dragostea și fascinația i-au fost mereu îndreptate înspre destinul celor care trăiesc la periferia sau în afara societății.
Jean Genet a cerut ca cele trei personaje din piesa sa, Solange, Claire și Madame, să fie interpretate de bărbați. O astfel de decizie nu ne mai surprinde atât de mult în zilele noastre, însă ne provoacă să analizăm problemele de reprezentare și stereotipurile specifice contemporaneității, cu scopul de a găsi noi forme de autenticitate și de a genera noi conexiuni empatice.
Actorii Yannick Becker, Benedikt Häfner și Daniel Bucher de la Secția germană a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, precum și tânăra actriță Ana Tiepeac în rolul lui Jean Genet însuși, înfruntă aceste provocări împreună cu orchestra „RakLap”, care asigură acompaniamentul muzical, pentru a pune în scenă un manifest împotriva structurilor de putere descrise în piesă și împotriva nedreptăților de astăzi.
În montarea lui Hunor Horváth, actorii trebuie să lupte neîncetat pentru identitatea personajelor, în timp ce mascarada lor se reflectă în apa care acoperă întreaga scenă, iar rolurile clar împărțite la început încep să se estompeze pe scena rotativă. Tot astfel, scenografia creată de Elöd Golicza va capta jocul actorilor și îl va iradia în toate direcțiile ca o prismă.
Totul culminează, în final, cu o mare întrebare: cine și ce putem fi într-o lume care ne atribuie un rol chiar înainte de a ne naște? Sau: este nevoie oare de un dezastru care să ne afecteze pe toți pentru a înțelege că suntem toți o singură entitate și că împărțim o singură lume?
Distribuție:
Yannick Becker
Benedikt Haefner
Daniel Bucher
Ana Tiepac
Scenografie: Előd Golicza
Costume: Zsófia Gábor
Video și materiale vizuale: Dan Basu
Concept de lumină: Niculescu Cristian-Gabriel
Coreografia: Edith Buttingsrud Pedersen
Dramaturgie și texte: Paula Breuer
Subtitrare: Eva Frățilă
Muzica: Magor Bocsárdi & „RakLap“ Orchestra
Chitară și pian : Tamás Kolozsi
Tobe: Tas Kerezsi
Chitară electrică: Máté Duka
Chitara bas: Soma Kolozsi
Cântăreața: Dorka Mihály
Cântăreț : Mátyás Hubbes
Regia: Hunor Horvath
